Planificarea fiscală internaţională. Evaziune fiscală prin intermediul Companiilor Offshore презентация

Introducere - Agenda
1. Paradisul fiscal – instrument al evaziunii fiscale internaţionale
2. Modalităţi de folosire a paradisurilor fiscale
3. Compania Offshore ca instrument al planificării fiscale internaţionale

Paradisul fiscal
Paradisurile fiscale sunt "centre financiare
care oferă condiţii de impozitare mai favorabile“
- Nicolae Hoanţă - "Evaziunea fiscală"
Paradisul fiscal - "orice ţară care este
considerată ca atare şi care se vrea astfel, sau
orice teritoriu în care persoanele fizice sau
societăţile au impresia de a fi impuse mai puţin
decât altundeva“
- Carmen Corduneanu - "Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor"

Facilităţile fiscale

Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale
1) Impozite scăzute sau chiar inexistente asupra veniturilor atât pentru persoane fizice cât şi juridice
2) Protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale şi refuzul de a coopera cu fiscurile străine - un paradis financiar propice spălării banilor proveniţi din orice trafic.
3) Dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei impuneri a veniturilor cu ţările industrializate.
4) Aceste entităţi pentru a asigura un regim fiscal privilegiat îşi adaptează permanent legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia acesteia în plan internaţional.
5) Dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementări restrictive şi constrângeri, care asigură rapiditatea operaţiunilor înăuntrul şi-n afara graniţelor.

Clasificarea Paradisurilor fiscale

Clasificarea Paradisurilor fiscale

Clasificarea Paradisurilor fiscale

Clasificarea Paradisurilor fiscale

Evaziunea fiscală licită
versus
evaziunea fiscală ilicită
Fraudă fiscală – caracteristică contribuabilului care încalcă intenţionat prevederile fiscale
ale ţării de rezidenţă. Folosindu-se de discreţia paradisurile fiscale şi de dificultăţile
logistice întâmpinate peste graniţe de anchetatorii fiscali, ascund tranzacţiile impozabile
de către Fisc în aceste oaze fiscale, sperând că inspectorii nu vor descoperi adevărul.
Evaziune fiscală legală – vizează un contribuabil care, în mod inteligent, utilizează toate
inadvertenţele şi breşele existente în sistemul fiscal naţional pentru a micşora în mod
legal obligaţiile sale fiscale.

Clasificarea tranzacţiilor care se fac în zonele offshore
1. Tranzacţii fără impact fiscal - tranzacţii care nu au nici un impact asupra impozitului plătit în statul de rezidenţă.
2. Tranzacţii cu impact fiscal
3. Operaţiuni de planificare fiscală agresivă
4. Fraude şi evaziuni fiscale

Formele de manifestare a evaziunii fiscale
Evaziune fiscală legală (realizată la adăpostul legii)‏
Evaziune fiscală frauduloasă (ilicită)‏
tradiţională
juridică
contabilă
prin evaluare

Factori care determină alegerea unui paradis fiscal

Factori care determină alegerea unui paradis fiscal

Factori care determină alegerea unui paradis fiscal

Paradise fiscale
Antilele Olandeze
Bahamas
Cipru
Elveţia
Insulele Britanice
Virgine

Antilele Olandeze

Bahamas

Cipru

Elveţia

Insulele Britanice Virgine

Companii Offshore
" Offshore" (termen englez), explicat în
noţiuni economice - "activitate desfăşurată în exterior, efectuată în afara legilor ţării din
care provine investitorul".
Altfel spus, o zonă offshore reprezintă spaţiul restrâns pe teritoriul unui stat, de obicei în cadrul unui port, aeroport, unde taxele vamale asupra mărfurilor intrate şi destinate reexporturilor sunt suspendate şi se autorizează realizarea unor operaţiuni comerciale, industrial-bancare şi de asigurare.

Scopul…
… pentru care se decide înfiinţarea unei companii offshore este
în principal minimizarea taxării şi reducerea poverii fiscale,
dar prin intermediul unei companii offshore se realizează şi un
management mai performant al riscului cât şi o importantă
reducere a costurilor. Companiile offshore pe lângă regimul de
impozitare lejer beneficiază şi de mult dorita şi apreciata
confidenţialitate în faţa unui control valutar, având protecţie
împotriva intervenţiei guvernamentale şi a schimbărilor
politice exterioare.

Schemele Offshore…
… constau în stabilirea şi domicilierea unei entităţi juridice
(corporaţie, holding, fundaţie) prin intermediul căreia se
derulează afaceri cu alte entităţi domiciliate în afara statului
respectiv. Aceste entităţi sunt denumite generic "firme offshore“
şi oferă scutire de la plata impozitelor pe profit, pe creşterile de
capital, pe dividende, pe dobânzi, etc.

Planificarea fiscală internaţională

Tipologia companiilor Offshore
Nicolae Hoanţă în cartea “Evaziunea fiscală” delimitează
3 tipuri de societăţi instalate în ţările de refugiu fiscal
(instrumentele de realizare a fraudei internaţionale):
1. Societăţi holding
2. Societăţi de bază
3. Societăţi fictive

Tipologia companiilor Offshore

Tipologia companiilor Offshore

Tipologia companiilor Offshore

Domeniile de utilizare a companiilor offshore

Domeniile de utilizare a companiilor offshore

Domeniile de utilizare a companiilor offshore

Domeniile de utilizare a companiilor offshore

Operaţiuni, scheme şi mecanisme offshore
Printre formele de evitarea a plăţii impozitelor se află şi aranjamentele
financiare, precum împrumutul între firme, care plasează venitul brut (de
impozitat) în jurisdicţia cu taxele cele mai mici.
Metodele convenţionale a fraudei fiscale internaţionale constau în special
în două tehnici:
1. Transferul profiturilor către o ţară cu impozite reduse, prin
manipularea preţurilor tranzacţiilor;
2. Nerepatrierea veniturilor încasate în străinătate, prin manipularea
remuneraţiilor.

Tehnica transferurilor profiturilor
Problema manipulării preţurilor de transfer apare între relaţiile dintre
Societăţile mamă şi filialele acesteia, membrii unui grup având în
realitate, o autonomie foarte limitată în raport cu societatea-mamă care-i
conduce.
Tranzacţiile comerciale care au loc între diferitele societăţi de grup, dau
loc la preţuri fixate nu atât în funcţie de adevărul economic (preţul
pieţei) cât de o stratagemă fiscală utilizând portiţele şi breşele oferite de
diferitele legislaţii fiscale.
Pune una din cele mai clasice probleme ale dreptului fiscal internaţional.

Tehnica transferurilor profiturilor
Pentru ca administraţia fiscală să poată stabili prezumţia de transfer
indirect de beneficii în străinătate trebuiesc reunite două condiţii:
Prin transfer se înţelege, în sens larg, orice ieşire de valori constatată în
conturile unei întreprinderi care corespunde unei intrări de aceeaşi
valoare în conturile unei alte întreprinderi.
1. Existenţa simultană de legături de dependenţă între societăţi;
2. Existenţa unui avantaj anormal.
Frauda fiscală are loc prin majorarea preţurilor de
cumpărare sau micşorarea preţurilor de vânzare.

Situaţia de caz – Vînzare directă
O companie petrolieră din România, pentru simplificare o denumim „A”
exportă produse petroliere unei societăţi din Austria „B”.

Situaţia de caz – Vînzare indirectă
Vânzarea prin intermediul unei filiale offshore din Cipru, care
refacturează marfa firmei din Austria, înregistrând un cost suplimentar
de refacturare de 1.000$

Metoda manipulării remuneraţiilor serviciilor în străinătate…
… constă în nerepatrierea veniturilor încasate.
Evaziunea, dacă nu frauda, este adesea permisă prin
societăţile de bază sau societăţile fictive care
primesc remuneraţiile, pentru serviciile datorate
unui contribuabil dintr-o ţară puternic fiscalizată.

Concluzii
Evaziunea fiscală internaţională este deci o formă a evaziunii fiscale. Alături de regimurile
fiscale privilegiate oferite, paradisurile fiscale reprezintă una dintre modalităţile de
realizare a "fugii fiscale internaţionale".
Importanţa lumii offshore - faptul că cele mai mari bănci internaţionale au creat filiale
bancare şi sunt prezente în centrele financiare offshore. În acelaşi timp, cele mai mari
fundaţii de investiţii din lume şi companii trust operează şi ele prin filiale offshore.
Extinderea companiilor offshore este şi dezvoltarea accelerată a înaltei tehnologii de
comunicaţie care practic permite în câteva secunde îndepărtarea oricăror bariere fizico –
geografice dintre ţări.
Schemele offshore constau în stabilirea şi domicilierea unei entităţi juridice (corporaţie,
holding, fundaţie) prin intermediul căreia se derulează afaceri cu alte entităţi domiciliate în
afara statului respectiv şi care oferă scutire de la plata impozitelor pe profit, pe creşterile de
capital, pe dividende, pe dobânzi, etc.
Împotriva extinderii paradisurilor fiscale se duce o adevărată luptă promovată în special de
ţările dezvoltate. Atâta timp cât statul bunăstării există (şi se extinde) va fi o presiune tot
mai mare pentru majorarea taxelor. Aşa se explică intensificarea asaltului din ultima vreme
dintre guvernele statelor cu taxe ridicate (inclusiv SUA) şi naţiunile lumii cu o fiscalitate
redusă.