Teoria generală a dreptului ca ştiinţă şi презентация

Planul seminarului:
1. Locul dreptului în viaţa societăţii.
2. Caracteristica Teoriei generale a dreptului ca ştiinţă.
3. Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului.
4. Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului: Consideraţii generale;
a) metoda logică;
b) metoda istorică;
c) metoda comparativă;
d) alte metode aplicate în studiul dreptului.
5. Teoria generală a dreptului în sistemul general al ştiinţelor şi în sistemul
ştiinţelor sociale.
6. Sistemul ştiinţelor juridice. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului.
7. Teoria generală a dreptului ca disciplină didactică. Sarcinile şi funcţiile ei.

să definească conceptul teoriei generale a dreptului şi statului;
să identifice obiectul ei de studiu;
să determine baza metodologică a teoriei generale a statului şi dreptului;
să stabilească locul şi rolul teoriei în sistemul general al ştiinţelor, în sistemul ştiinţelor sociale şi juridice;
să determine funcţiile teoriei ca ştiinţă şi ca disciplină de studiu şi să determine însemnătatea lor practică;
Obiectivele:

Caracteristica Teoriei Generale a Dreptului ca ştiinţă.
Teoria generală a statului şi dreptului
Teoria generală a statulu şi dreptului ca ştiinţă
Teoria generală a dreptului ca disciplină didactică.
ştiinţă politică
ştiinţă juridică
ştiinţă socială
Ca disciplină de
orientare
Ca disciplină de generalizare
Concepţii generale de Teorie Generală a Statului şi Dreptului.

Teoria generală a statulu şi dreptului ca ştiinţă
este o ştiinţă socială, politică şi juridică care studiază, în baza unui ansamblu de teorii, concepţii, noţiuni cu privire la stat şi drept, legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia, evoluţia şi funcţionarea statului şi dreptului, în general, şi a sistemului de drept al ţării respective, în special.

Teoria generală a statulu şi dreptului este o știință
socială care studiază statul şi dreptul în toate formele sale de manifestare, ca dimensiune inalienabila a existentei umane in conditii social istorice determinate;
juridică care studiază relaţiile sociale, economice, politice şi de altă natură, privite în dinamica lor, în raport cu normele juridice care le reglementează;
politică care studiază care studiază problemele de bază ale ştiinţei politice, statul şi puterea de stat, funcţiile statului, mecanismul de stat etc.

Particularitățile Teoriei Generale a Dreptului ca știință:

Obiectul de studiu al Teoriei Generale a Dreptului şi Statului
Legităţile apariţiei, evoluţiei, dezvoltării şi funcţionării statului şi dreptului ca fenomene sociale;
Esenţa, tipurile, formele, funcţiile, structura şi mecanismul interacţiunii statului şi dreptului, sistemului de drept;
Principalele noţiuni şi categorii juridice care sînt caracteristice şi necesare întregului sistem de ştiinţe juridice;

Baza metodologică a Teoriei Generale a Statului şi Dreptului
Metodologia juridică:
constituie o totalitate de procedee şi metode, folosite de către ştiinţele juridice, în general, şi de către teoria generală a statului şi dreptului, în special.
Metoda ştiinţei Teoria Generală a Dreptului:
reprezintă ansamblul sau totalitatea căilor, mijloacelor de studiere, care exprimă poziţiile iniţiale generale în abordarea fenomenului juridic.

Principalele metode ale cercetării juridice

Metoda logică

Metoda istorică

Metoda comparativă

Locul Teoriei Generale a Statului şi Dreptului în sistemul ştiinţelor.

Funcţiile Teoriei generale a statului şi dreptului

Bibliografie:
Gheorghe Avornic, Tratat de Teoria Generală a Statului şi Dreptului, vol.1, Chişinău, 2009.
Elena Aramă, Istoria Dreptului Românesc, Chişinău, 2004.
Valentina Coptileţ, Culegere de Scheme la Istoria Dreptului Românesc, Chişinău, 2004.
Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în teoria generală a dreptului. – Bucureşti, ALL, 1993.
Djuvara Mircea. Teoria generală a dreptului. (Enciclopedie juridică). Vol.I., Bucureşti: Editura Librăriei Soces, 1930.

Huma Ioan. Introducere în studiul dreptului. - Iaşi: Chemarea, 1993.
Kramer S.N. Istoria începe la Sumer. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1962.
Luburici Momcilo, Ceterchi Ioan. Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a. - Bucureşti, 1992.
Popa Nicolae. Teoria generală a dreptului. - Bucureşti, 2002.
Popescu Sofia, Răducanu Augustin. Problemele actuale ale metodologiei juridice. -Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.
Popescu Sofia. Cercetare prospectivă în domeniul dreptului // Studii şi cercetări juridice, 1988, nr.1.
Ungureanu E. Recunoaşterea unei hotărîri judecătoreşti străine independent de executare// Studii şi cercetări juridice, 1989, nr.2.

Valimarescu Al. Tratat de Enciclopedia Dreptului. - Bucureşti: Lumina LEX, 1999.
Bobbio Norberto. Essais de théorie du droit / Traduit par Michel Guéret avec la collaboration de Christophe Agostini. La raison dans le droit. - Paris: Bruylant LGDJ, 1998.
Claude du Pasquier. Introduction à la Théorie générale et a la Philosophie du droit. Édition IV. - Paris: Neuchâtel, 1967.
Pansier Frédéric-Jérome. Méthodologie du droit. - Paris: Litec, 1998.
Szabo Imre. Les fondements de la théorie du droit. - Budapest: Akademiai Kiado, 1973.
Villey Michel. Les Rapports de la science juridique et de la philosophie du droit. -Amsterdam, 1980.