Содержание
- 2. Planul lecţiei: 3.1. Esenţa şi structura mecanismului financiar 3.2. Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare
- 3. 3.1 Esenţa şi structura mecanismului financiar
- 4. Mecanismul financiar al întreprinderii este sistemul de dirijare cu finanţele, destinat pentru organizarea interacţiunii dintre relaţiile
- 5. Prin mecanismul financiar al întreprinderii înţelegem metode, pârghii, instrumente şi proceduri de colectare şi gestionare a
- 6. În structura mecanismului financiar se includ 5 elemente:
- 7. 1) metodele financiare – arată influenţa relaţiilor financiare asupra procesului economic.
- 8. Metodele financiare cuprind: planificarea; prognozarea; investirea; creditarea; autofinanţarea; sistemul de decontări; impozitarea; stimularea materială; asigurarea; arenda;
- 9. 2) pârghiile financiare – reprezintă un instrument de natură economică sau financiară, cu ajutorul cărora întreprinderea
- 10. Pârghiile financiare sunt: 1) profitul; 2) venitul; 3) decontări de amortisment; 4) sancţiuni financiare; 5) preţurile;
- 11. 3) înzestrarea cu acte de drept şi normative. Funcţionarea mecanismului financiar presupune în mod obiectiv existenţa
- 12. Înzestrarea cu legi (cadrul juridic) include: 1) legile; 2) decretele prezidenţiale; 3) hotărârile guvernului; 4) dispoziţiile
- 13. 4) Cadrul instituţional – reprezintă acea componentă a mecanismului financiar care se implică în activitatea financiară
- 14. Cadrul instituţional cuprinde totalitatea instituţiilor care au dreptul de control, verificare, audit, etc. asupra activităţii întreprinderii:
- 15. 5) Înzestrarea cu informaţie. Această componentă este caracterizată prin prezentarea informaţiilor cu caracter financiar.
- 16. Înzestrarea cu informaţie este informaţia de tot tipul: rapoarte financiare, anuare statistice, buletine trimestriale, informaţii bancare,
- 17. Mecanismele financiare sunt foarte diversificate şi numeroase, printre care menţionăm: - mecanism financiar privind autofinanţarea; -
- 18. Cantitatea de bunuri şi monedă transferate într-o anumită perioadă între agenţii economici se numeşte flux.
- 19. Fluxurile pot fi: - reale sau fizice (de bunuri şi servicii); - financiare (monedă).
- 20. Fluxurile financiare pot fi: - fluxuri financiare de contrapartidă; - fluxuri financiare decalate; - fluxuri financiare
- 21. Fluxuri financiare de contrapartidă – se caracterizează prin înlocuirea imediată a unui activ real cu monedă
- 22. Fluxuri financiare decalate – apar în cazul în care fluxurilor fizice nu le corespund imediat nişte
- 23. Fluxuri financiare multiple – pentru a compensa efectele decalajelor dintre fluxurile fizice şi cele financiare întreprinderea
- 24. Fluxuri financiare autonome – se degajă din operaţiunile financiare privind acordarea sau primirea de împrumuturi, când
- 25. Ciclul financiar este un ansamblu de operaţiuni şi proceduri care intervin din momentul transformării monedei în
- 26. Într-o întreprindere apar 3 cicluri financiare principale: ciclul de investiţie; ciclul operaţional; ciclul operaţiunilor financiare.
- 27. Ciclul de investiţie caracterizează procesul de formare a activelor pe termen lung.
- 28. Ciclul operaţional (de exploatare) cuprinde următoarele faze: - achiziţia de bunuri şi servicii; - transformarea acestora
- 29. Ciclul operaţiunilor financiare priveşte operaţiunile de acordare sau luare de împrumut precum şi achiziţia de titluri
- 30. 3.2. Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare ale acestuia
- 31. Capitalul este un stoc de valori sau de active, care intrate în circuitul economic pot genera
- 32. Din punct de vedere economic capitalul poate fi caracterizat ca: - factorul principal al producţiei; -
- 33. Capitalul poate fi clasificat conform următoarelor particularităţi: după apartenenţă; după scopul de întrebuinţare; după obiectul investirii;
- 34. I. După apartenenţă: capital propriu; capital împrumutat.
- 35. II. După scopul de întrebuinţare - capital de producţie; - capital împrumutat; - capital speculativ.
- 36. Capital de producţie – caracterizează mijloacele întreprinderii investite în activele operaţionale pentru efectuarea activităţii.
- 37. Capital împrumutat – reprezintă acea parte care se foloseşte în procesul de investire în instrumentele monetare,
- 38. Capital speculativ – caracterizează acea parte a acestuia, care se întrebuinţează în procesul efectuării operaţiunilor speculative
- 39. III. După obiectul investirii: - capital fix; - capital curent.
- 40. IV. După durata de utilizare: - capital permanent, format din capital propriu plus datorii pe termen
- 41. Principiile formării capitalului întreprinderii:
- 42. 1. Perspectivele dezvoltării activităţii întreprinderii;
- 43. 2. Asigurarea echilibrului dintre volumul capitalului atras şi volumul formării activelor. Necesitatea de capital pentru formarea
- 44. 3. Asigurarea structurii optime a capitalului din punct de vedere a funcţionării efective a acestuia.
- 45. Structura capitalului reprezintă corelaţia mijloacelor financiare proprii şi împrumutate folosite de întreprindere în procesul activităţii.
- 46. Capitalul propriu este caracterizat de următoarele calităţi pozitive: - simplicitatea atragerii; - capacitatea mare de generare
- 47. Finanţarea prin capitalul propriu are următoarele neajunsuri: - costul capitalului propriu este mai mare decât costul
- 48. Întreprinderea care foloseşte numai capital propriu are o stabilitate financiară mai mare însă limitează ritmul dezvoltării
- 49. Capitalul împrumutat se caracterizează prin următoarele calităţi pozitive: - asigurarea creşterii potenţialului financiar; - cost mai
- 50. În acelaşi timp întrebuinţarea capitalului împrumutat are şi neajunsuri ca: - creşterea riscului şi pierderea solvabilităţii;
- 51. 4. Asigurarea minimizării cheltuielilor pentru formarea capitalului din diferite surse.
- 52. 5. Asigurarea întrebuinţării capitalului în procesul de activitate a întreprinderii.
- 53. 3.3 Structura financiară a întreprinderii. Căi de optimizare a structurii financiare a întreprinderii
- 54. Structura financiară a întreprinderii reflectă compoziţia capitalurilor acesteia, care pot fi: proprii sau împrumutate.
- 55. Relaţiile ce definesc structura financiară a întreprinderii - Datorii totale / capital propriu; - Finanţări pe
- 56. Capitalul permanent include: - capitalul propriu; - datorii pe termen lung.
- 57. Sursele de trezorerie reprezintă sursele de finanţare pe termen scurt (creditele bancare pe termen scurt, creditele
- 58. Credit comercial – creditul acordat de furnizor cumpărătorului pentru perioada de livrare a mărfurilor până la
- 59. Structura financiară a întreprinderii reprezintă componentele valorice (băneşti) ale surselor de finanţare a activităţii, exprimate în
- 60. Structura financiară optimă reflectă acea compoziţie a capitalurilor care permite întreprinderilor realizarea, cu maximum de rezultate,
- 61. Factorii ce influenţează structura financiară a întreprinderii sunt: - interni; - externi.
- 62. Factorii interni: - stabilitatea vânzărilor; - structura activelor; - rata de creştere economică; - atitudinea echipei
- 63. Factorii externi: condiţiile pieţei financiare; atitudinea investitorilor; pierderea încrederii în piaţa de capital; politica fiscală.
- 64. Modul de constituire a capitalului trebuie să ţină cont de anumite criterii: criteriul destinaţiei resurselor; criteriul
- 65. 1. Criteriul destinaţiei fondurilor - presupune ca activele pe termen lung (activele imobilizate) să fie finanţate
- 66. Capitalul permanent include: - capitalul propriu; - datorii pe termen lung.
- 67. Activele curente (Activele circulante) constituie o componentă esenţială a mijloacelor economice ale întreprinderii ce au menirea
- 68. Activele pe termen lung (Activele imobilizate) acele categorii de bunuri care au rezistenţă durabilă în întreprindere
- 69. Datoriile pe termen scurt (Pasivele curente) reprezintă: datoriile curente ale unei întreprinderi; angajamente de plată ale
- 70. 2. Criteriul capacităţii de îndatorare – exprimă posibilităţile unei întreprinderi de a primi credite care să
- 71. Capacitatea de îndatorare reprezintă limita maximă de îndatorare impusă de către bănci întreprinderilor.
- 72. Pentru aprecierea situaţiei în care se poate afla un solicitator de credite banca utilizează un sistem
- 73. Capacitatea îndatorării globale:
- 74. Capacitatea îndatorării la termen:
- 75. În cazul când agentul economic atinge valorile maxime ale indicatorilor înseamnă că are capacitate de îndatorare
- 76. 3) Criteriul rentabilităţii Capitalul propriu şi cel împrumutat comportă costuri. Capitalul propriu este remunerat numai atunci
- 77. O întreprindere îndatorată are cheltuieli financiare mari, fapt ce micşorează posibilităţile autofinanţării. Prin urmare întreprinderea va
- 78. 4) Costul mediul ponderat al capitalului (CMPC) – reprezintă un nivel minim obligatoriu al rentabilităţii investiţiilor
- 79. 3.4. Levierul financiar. Efectul de levier financiar
- 80. Levierul financiar caracterizează întrebuinţarea mijloacelor împrumutate de către întreprindere, fapt ce influenţează schimbarea coeficientului rentabilităţii capitalului
- 81. Indicatorul care reflectă nivelul profitului suplimentar la capitalul propriu în dependenţă de volumul întrebuinţat de mijloace
- 82. Efectul de levier financiar se calculează după formula: Rec - rentabilitatea economică; Rdob – rata dobânzii;
- 83. Efectul de îndatorare – reprezintă rezultatul pozitiv sau negativ pe care îl obţine întreprinderea ca urmare
- 85. Скачать презентацию