Rivalitățile ruso-austro-otomane și consecințele lor pentru principatele române în epoca modernă презентация

La începutul secolului XVIII-lea cea mai mare influenţă în spaţiile româneşti o avea Imperiul Habsburgic. Visul Imperiului Rus, de a domina în Balcani, a decis de-aşi apropia hotarele tot mai mult de Principatele Române. Astfel aceste două ţări, fiind principalele sfere de influenţă.

Între ani 1716-1718 a avut loc un război austro-otoman. În 1716 armata austriacă atacă pe cea otomană la Dunăre, unde obţine nişte succese. Armata austriacă a înaintat în Balcani, în aceste condiţii s-a activizat mişcarea populaţiei împotriva regimului fanariot din Ţara Românească, După cîteva lupte, au fost slăbite ambele armate. Ce ţine de Ţara Moldovei, o parte din boieri tot s-au adresat la austrieci pentru ajutor pentru a elibera ţara de otomani. În anul 1717 armata austrică a ocupat Cetatea Neamţ şi nişte mănăstiri, mai apoi atacă oraşul Iaşi. Cu ajutorul tătarilor, domnitorul fanariot, Mihai Rocoviţă a reuşit să alunge austriecii peste Carpaţi. În urma Păcii de la Passarowitz, semnată 1718 de către otomani şi austrieci, Oltenia, Banatul şi nordul Serbiei au fost anexate de Habsburgi.
Răzbuiul austro-otoman din 1716-1718. Pacea de la Passarowit(1718)

Cetatea Hotin căzută în mâinile rușilor după un scurt asediu în 1739
Războiul austro-ruso-otoman din 1735-1739. Pacea de la Belgrad (1739)

Austria a semnat pacea de la Belgrad la 21 august 1739 renunțând la teritoriile obținute prin pacea de la Passarowitz în 1718, nordul Serbiei, nordul Bosniei și Oltenia.[2]
Din cauza păcii semnate de austrieci, rușii nu au putut profita de succesele lui Münnich, întrucât flancul rămăsese descoperit.[5] În plus, perspectiva unui nou război cu Suedia i-a obligat și pe ruși să accepte pacea. Pacea de la Niš s-a semnat la 3 octombrie 1739.
Pacea de la Belgrad

Războiul Ruso-Turc din 1768–1774, numit și al V-lea Război Ruso-Turc, a izbucnit în urma luptei nobililor polonezi contra protectoratului rus din timpul țarinei Ecaterina cea Mare. Acest amestec în Polonia a determinatImperiul Otoman să declare război Rusiei. Pretextul războiului a fost alăturarea unui regiment de cazacitrupelor ruse care au intrat în Polonia. Turcii au învinuit cazacii de masacrul făcut în rândul populației din Balta,Ucraina de astăzi. Sultanul otomanMustafa al III-lea declară la 25 septembrie 1768 război Rusiei. Turcii contau pe o alianță a Confedrației poloneze de la Bar. Rusia era sprijinită în război de Marea Britanie, iar Frederic cel Mare al Prusiei oferă ajutor în schimbul împărțirii Poloniei.
Razboiul Ruso-Turc din 1768-1774

Ecaterina cea Mare
Mustafa al III

Pacea de la Kuciuk Kainargi (1774)
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a fost semnat la 21 iulie,1774, de Imperiul Rus (reprezentat de feldmareșalul Piotr Rumianțev) șiImperiul Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768-1774.

Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792)
Războiul Ruso-Turc 1787—1792 a fost războiul dintre Imperiul Otoman, pe de o parte, și Imperiul Rus și Austria pe de alta. Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-și recapete pământurile care fuseseră anexate la Imperiul Rusca uramare a Războiului Ruso-Turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria rușilor și încheierea Păcii de la Iași.

Tratatul de la Iași
Tratatul de la Iași, semnat la Iași, în Moldova (astăzi în România) a fost un tratat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la sfârșitul războiului ruso-turcdintre 1787 și 1792, confirmând creșterea puterii rusești în zona Mării Negre. Tratatul a fost semnat la 9 ianuarie 1792 de către marele vizir Iusuf Pașa și prințul Bezborodko

II Războiul Ruso-Turc (1806–1812)
Războiul ruso-turc din 1806–1812 a fost un conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman

Raportul de forțe in Europa de Sud-Est la inceputul secolului al XIX-lea
Scopul principal al Imperiului Rus era dezolvarea problemei orientale în favoare sa, prin stabilirea unei dominații depline asupra Balcanilor și strâmtorilorBosfor și Dardanele, inclusiv asupra Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmărind aceleași scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-și extinde influența. Însă la începutul secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni direct în problema orientală.

Războiul ruso-turc din 1806-1812
Ajungând la Nistru, Imperiul rus nici nu se gândea să se oprească aici. La 22 noiembrie 1806 izbucnea noul război ruso-turc, purtat în întregime pe teritoriul ţărilor române. Ca dovadă a intenţiilor Rusiei, deja la 8 ianuarie 1807 Poarta acuza Rusia că tratează principatele ca pe o posesiune a sa, amestecându-se grosolan în treburile lor intene.

Unitati militare ruse in cadrul Războiul ruso-turc 1806-1812

Lupta între unităţile militare ruse şi turce în cadrul Războiului ruso-turc 1806-1812

Tratatul de la București (1812)
Pacea de la București din 1812 a fost un tratat de pace semnat pe 16/28 mai1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806–1812. Prin acest tratat,Principatul Moldovei a fost redus la o zonă geografică care a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală, atribuităImperiului Rus, a devenit o provincie, denumită atunci Basarabia, a Imperiului țarist